Tinerete

Mi-a mai rămas puţină tinereţe,
Mă desfrunzesc de ani ca o livadă,
Mi-i palma mâinii scrisă cu tristeţe,
Şi ochii – tupilaţi lângă baladă.

În mine plopii-şi suie fremătarea,
Ca în adâncul inimii să mâie,
Obrajii mi-i sărută înserarea,
Împrospătând cu stele şi cu grâie.

Cu doina apei curg spre totdeauna,
Cu ciocârlia inima mea zboară.

Rugul

Mi-i tot mai greu de mine. Îmi ascund
Subt reci avânturi inima deşartă.
Tristeţa mă pătrunde până’n fund
Şi sufletul cu trupul meu se ceartă.

Nu ştiu ce am pe lume de făcut,
Mă uit în toate părţile cu silă,
Zvârl viitorul repede’n trecut
Şi râd, aşa, ca să nu-mi plâng de milă.

Întreb de mine iarba de pe dâmb
Şi frunzele ce-mi freamătă străbunii.

Rămâi să mai ciocnim o cupă

Cu vin albastru de la hanul din valea umbrelor fugare...
Ramâi sa mai ciocnim o cupa la hanul vechi de pe coclaur,
Caci pentru vin si pentru tine mai am în sân trei pumni de aur.
Ramâi sa ne-omorâm tristetea si setea fara alinare

...Stii tu, frumoaso, ca ulciorul din care beai înfrigurata
L-a faurit din tarna sfânta, din tarna unui trup de fata,
L-a faurit cândva olarul cel inspirat de duhul rau
Din tarna unui trup de fata frumos si cald ca trupul tau...