Întoarce înc-o dată

Întoarce înc-o dată spre mine faţa ta. 

Dă-mi înc-o dată mâna, s-o strâng în mâna mea 

Ş-apoi rămâi cu bine! Tu vezi că eu nu plâng? 

Ce vrei? Aşa trec toate şi stelele se sting.

Pe drumul vieţii mele amar, întunecos, 

Un scurt moment lucit-a surâsul tău duios. 

Eu nu ştiam atuncea că multe vieţe sunt, 

Răchita

Grădina-i părăsită. Unde umblam odată, 

Nici păsări nu mai cântă cu glasul lor voios,

 Pe drumuri creşte iarbă, pe micul iaz înoată 

O luntre sfărâmată de timpul nemilos. 

Numai pe mal stă încă răchita cea bătrână, 

Cu crengile-i plecate spre iazul adormit 

Şi ca visând se mişcă, când dureros suspină,