Cantec de frunza

Lasă-mi-te frunză'n palmă
Să citesc cine te'nseamnă.
Te înseamnă vântul, omul?
pasărea din pom sau pomul?

Scrie cineva din lume?
Te trimite mie anume

Scrie alb ori verde scrie?
Negru-i scris ca pe hârtie?
Scris de ziuă-i ori de noapte?
Nu. Nu-i scris. Sunt numai şoapte.

Strada dealului

Strada urca tăcută spre cer
până la ultimul şir de uluci.
De-acolo, începea amurgul:
şi vânăt, şi roşu, şi cu frunze de nuci

Gardul zăcea povârnit spre cărare,
viţa de vie luneca după vânt,
nucii şopteau cu frunze amare,

Liniste

Liniste...
Liniste...
peste tot numai liniste...

Mi-e atat de bine aici langa liniste,
langa cerul adus, incovoiat ca un ram
peste inima mea, cand inima n-am,
peste cantecul meu, cand cantece n-am,
peste dragostea mea, cand dragoste n-am,
la marginea lumii, cand lume nu am...

Încrustări de toamnă

Voi scrie versuri pentru tine, Doamnă,
vor fi la fel de triste cum sunt eu
şi-ntr-un amurg bolnav şi trist de toamnă,
ţi le va spune ploaia-n locul meu

Pe ziduri vechi în floare igrasia
şi iedera cu ofilitu-i iz...