Se afișează postările cu eticheta Octavian GOGA. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta Octavian GOGA. Afișați toate postările

sâmbătă, 2 aprilie 2016

Noi

La noi sunt codri verzi de brad 
Şi câmpuri de mătasă; 
La noi atâţia fluturi sunt, 
Şi-atâta jale-n casă. 
Privighetori din alte ţări 
Vin doina să ne-asculte; 
La noi sunt cântece şi flori 
Şi lacrimi multe, multe... 

Pe boltă, sus, e mai aprins, 
La noi, bătrânul soare, 
De când pe plaiurile noastre 
Nu pentru noi răsare... 

Plugarii

La voi aleargă totdeauna 
Truditu-mi suflet să se-nchine; 
Voi singuri străjuiţi altarul 
Nădejdii noastre de mai bine. 
Al vostru-i plânsul strunei mele, 
Creştini ce n-aveţi sărbătoare, 
Voi, cei mai buni copii ai firii, 
Urziţi din lacrimi şi sudoare. 

Cu mila-i nesfârşită, cerul 
Clipirii voastre-nduioşate 
I-a dat cea mai curată rază 
Din sfânta lui seninătate. 

Rugăciune

Rătăcitor, cu ochii tulburi, 
Cu trupul istovit de cale, 
Eu cad neputincios , stăpâne, 
În faţa strălucirii tale. 
În drum mi se desfac prăpăstii, 
Şi-n negură se-mbracă zarea. 
Eu în genunchi spre tine caut: 
Părinte,-orânduie-mi cărarea! 

În pieptul zbuciumat de doruri 
Eu simt ispitele cum sapă, 
Cum vor să-mi tulbure izvorul 
Din care sufletul s-adapă.