Miniaturi – Furtună

Furtună! Tu-mi întinzi o mână mică, 
Ţi-e teamă şi te ghemui lângă mine 
Sfioasă ca un pui de rândunică, 
Şi ploaia, răpăind grăbită, vine. 
Ţi-e părul ud şi faţa toată udă, 
Alergi cu mâna caldă-n mâna mea. 
Miroase câmpu-a grâu şi-a iarbă crudă, 
Şi tremuri şi eşti albă ca o stea.

Unii-mi spun că eşti încă frumoasă

Unii-mi spun că eşti încă frumoasă
Eu nu te mai văd azi în nici-un fel
Altădată vieţuiam în colibă
Şi visam că trăim în castel

Poţi să mă duci într-o vale adâncă
Şi să-mi spui că mă porţi pe câmpie
Ori despre-un crâng de mărunte vlăstare
Să-mi spui că-i o bătrână vlăsie

Nu ştiu în ce parte se află apusul