DOTI

Da-mi la o parte valul și privește !
Ești primul muritor care ma vezi.
Te-ai furișat în templul meu hoțește
Si-acum, ajuns aici, cunoști și crezi.

Ma socoteai iluzie abstracta,
Samanta din străvechiul Amon-Ra.
Si-azi când ma pipai simți cum se contracta
In trupul meu de piatra inima.

Descoperă-ma toată, cu-ndrăzneala !
Si lasă-ți palma aspra și pe sâni !
Asa cum stau aici, aproape goala,
Sunt mai frumoasa ca un imn păgân.

O pulbere de-argint ma împresoară
Si raze lungi pe frunte-mi cad mănunchi.
Tăcerea care-acum te înfioară
E sângele ce-mi susura prin trunchi.

Când ochii mi-s închiși, ciulesc urechea,
Iar când o-nchid pe ea, din ochi pândesc.
Baga de seama ! Inima, străvechea,
Ca pe-un etern semnal, mi-o urmăresc !

Străinule, intrat aici hoțește !
Hoinarule, căzut în mreaja mea !
Ia-mi palma desfăcută și citește:
Nu soarta mea e-n ea, ci soarta ta !