Se afișează postările cu eticheta Stefan Octavian IOSIF. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta Stefan Octavian IOSIF. Afișați toate postările
marți, 15 aprilie 2014
Chef pe lună
Stau în chioşcul luminat de lună,
Înainte-mi un ulcior cu vin.
N-am tovarăş, dar ce-mi pasă mie ?
Singur eu cu mine am să-nchin.
Haide dar ! ridic voios paharul,
Lună, tu, să-mi ţii de-urît nu vrei ?
Iată, măi, şi umbra mea de colo !
Hai, acuma sîntem tocmai trei !
Dar cu vinul parcă nu-i deprinsă
Drăgălaşa mea amică, luna.
Aceleiaşi
Cînd e tîrziu si-abia mai pot
Clipi truditele pleoape
Te chem pe nume-ncet de tot
Si, ca in vis te simt aproape.
Si adorm atît de fericit
Ca un copil naiv ce-si spune
Vräjit de somn, abia soptit,
Aceiasi veche rugäciune.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)