Vara promisa

Te-as fi iubit cum n-ai mai fost,
Ca un soldat in plin razboi,
Dar uite, ploua fara rost
Iar intre noi.
Ca intr-o gara, nu stiu cum,
Cand unul vine si-altu-i dus,
Si ratacim pe acelasi drum
In sens opus.

Ne rasfoieste timpul, femeie,
Pe un peron vechi de gara,
Tu Iliada, eu Odisee,

Ninge la fereastra

Ninge iar iubito in absenta ta
Ca o despletire de ciresi in mai.
Din copilarie n-a mai nins asa
Daca-i fi cu mine am fugi pe cai

Parca tot pamantul e-nvelit de cer
Prins de Odiseea fulgilor de nea
Azi mi-e dor de tine ca un mesager
Urmarit de viscol si absenta ta.

Ninge cu argintul coamelor de cai
Ninge ca o nunta veche la fereastra

Lanţul coliviilor

1. In sanul de maica stateai si radeai,
O ce colivie frumoasa aveai!
Si deodata, plangand intr-o seara,
Te-ai trezit pe pamant ca-ntr-o gara.
Ca si cum ai fi fost dat afara din rai.

2. Copil doar o clipa, stingher si mirat,
La scoala te-au dus intr-un vechi internat.
Si cum visele stand intre ziduri
Incepusera sa capete riduri
Ai spart geamul si-n zari fara nume ai plecat.

3. Abia ai trecut din copil in barbat
Si iata-te tuns cu chipiu de soldat