Zadarnic tragi la ușa ta zăvorul
Când cade-amurgul la fereastra,
Căci pe furiș tot îți pătrunde-n casa
Tâlharul cel mai iscusit, amorul.
Auzi încetișor foșnind covorul,
Si-o mâna caldă sufletul ți-apasă
In clipa asta de nimic nu-ți pasă
Si-asculți ce-ți spune-n taina vrăjitorul.
Cuvinte dulci, speranțe și vedete,
Imagini vechi, acum doar amintiri,
Se-aduna într-un chip cu negre plete.
Si-atunci simțești de friguri străbătută
Cum brațele-mi de foc te-nlanțuiesc
Iar cântecul pe buze te sărută.
De nu mă poți iubi, de-ti vine greu,
Spre mine dorul sa ți-l lași sa zboare
Îngăduie-mi frumoasa spectatoare,
Sa-ti vin in ajutor cu versul meu.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu