Abia acum

Ranit la piept de crivatul cîinesc
Ce-mi bandajeaza ranile cu luna,
Abia acum încep sa te iubesc,
Cînd simt ca te-am pierdut pe totdeauna.

Si ranile mereu ma vor durea,
Slavind întîmpinarea ta tîrzie,
Si-abia acum îti spun "iubita mea",
Cînd nici nu-ti stiu adresa spre a-ti scrie.

Deodata, apa lumii te-a-nghitit,
Deodata, am ramas ranit de crivat,

Gesticulînd spre minus infinit
Si construind delicte împotriva-ti.

Atunci cînd totul se-ntîmpla firesc
Ne-mpotriveam ca soarele si luna,
Si-abia acum încep sa te iubesc,
Cînd simt ca te-am pierdut pe totdeauna.

Deodata, ce spun eu si ce spui tu
Sînt doua înghetate limbi straine,
Si la hotarul dintre "da" si "nu"
Un martor mut mi-ar tot vorbi de tine.