Mi-e lira-n părăsire azvârlită
De cănd spre tine sufletu-mi s-abate,
Că n-am putut pe coarde numărate
Să cânt iubirea mea nemărginită.
Dar fruntea-mi, de privirea ta robită,
Sub jugu-i se revoltă şi se zbate:
Ce vultur cu aripile tăiate
Nu-şi geme soarta lui înlănţuită?
In ochii tăi mi-am îngropat avântul, -
Deşi, ca-n ei să nu-mi găsesc mormântul,
Mă lupt cu mine şi cu voia sorţii !...
…Si te iubesc cu-nfiorarea vagă
Pe care-o dă presentimentul morţii…
Si te urăsc că-mi eşti atât de dragă !...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu