Reflex 88

Prea fericiti nu suntem, dar plutim...
Aceasta-i tot ce suntem si ce stim
Despre ciudata stare care a fost
Lasata noua spre a-i da de rost...
Si iata-ne supusi unei caderi
Prin zilele neprevazutei veri,
Si, iata-ne constrânsi la îndurat
Iubirea, ca pe un fapt adevarat,
Cu toate ale sale, care pot
Sa ne usuce frunzele de tot...
Nemaiavând ce urme sa lasam,
Prea fericiti nu suntem, dar... visam.