Strigoiul

De veacuri ştiu că sunt cu rădăcina
Infipt adânc în Iaşul legendar,
Şi ca un ultim epigon vlăstar,
Mai stărui încă să-i respir lumina.

Socola şi Galata, Nicolina,
Copou şi Sărărie, Păcurar
Ani mulţi cu pas lunatic de hoinar
La braţul Muzei le-am umblat grădina. 


Orasul ca și mine azi e-apus;
Prieteni, rude, cunoscuți s-au dus
Să-și doarmă somnul liniștei depline ...

Și tot e stricăciune și noroi ...
Și singur rătăcesc printre ruine
Ca un străin, întârziat strigoi.

(Din "Strigoiul", Sonete, 1957)