Ridică-ncet lăsatele perdele
Cu mâna ta uşor înfiorată
Si din misterul umbrei încadrată,
Răsari în spumă albă de dantele.
E-un cer albastru ca de peruzele
Si-n noaptea de luceferi presurată,
Mireasma fânului cosit îmbată
Ca un narcotic visurile mele.
De-ai şti ce tristă-i fără tine Luna,
Tu ai veni la geam întotdeauna
Să-ţi scalde păru-n blondele ei raze…
Si-n ochii tăi, haotica pribeagă,
Cu străluciri de tainice topaze,
Ar îngropa comoara ei întreagă…
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu