Poetul

In glasul tău e suc de mătrăgună,
Iar eu că-i otrăvit la lume spun
Si toată lumea spune că-s nebun,
De când sorbii otrava lui nebună.

Mi-e soarta spânzurată-n veci de strună
Si cred c-adun comori … şi-n tot ce-adun
Văd curcubeie-n pene de păun
Si uragan în şubredă furtună.

Tu mă frămânţi cu acrul simţământ
De-a vrea să zbor zadarnic pe pământ
Spre neajunse palpitări de stele.

De-aceea-ţi sunt un biet copil mort-viu,
Iar pentru visul cântecelor mele.
Tu-mi eşti deodată leagăn şi sicriu.